Bilete online
ALBASTRU. GALBEN. ROȘU
de Radu Macrinici



ALBASTRU. GALBEN. ROȘU

de Radu Macrinici

Vineri
28 Sept 2018 17:00


Imagini

Festivalul Internațional Multicultural de Teatru TRANZIT FESZT - 2018

28.09.2018, ora 17.00, Teatrul de Nord - Sala Studio

 

Teatrul Municipal Baia Mare

ALBASTRU. GALBEN. ROȘU

Text și regie: Radu Macrinici

Scenografia: Mihai Vălu

Consultant muzical: Călin Ionce

Interpretează Inna Andriucă

Cu participarea lui Andrei Dinu


Durata: 1h


Dacă anchetatorul securist se antrenează, studiind atlasul anatomiei umane, fetiţa descoperă pe cont propriu, studiind atlasul frumuseţilor patriei, că omul este singura frumuseţe care lipseşte. Personajele piesei sunt emblematice pentru o temă a vinei, a complicităţii, pe care şi astăzi ne e teamă, multora, să le punem în lumină. Textul lui Radu Macrinici e o bucată de literatură dramatică autentică, prin care autorul se impune hotărât ca unul dintre puţinii dramaturgi remarcabili pentru teatru de după 1989. (Marian POPESCU, ”Scenele teatrului românesc”, 1945 – 2004) 

La început a fost şocul produs de piesa lui Radu Macrinici. Eram în iarna lui ’97 când, jurizând la concursul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului, am dat târcoale neîncrezător acestui text: prea era bine făcut, prea erau puternice caracterele, prea eficient parabolicul intrigii, prea bine rafinat dozajul de cruzime şi suavitate în substanţa morală (deloc tezistă) a relaţiilor scenice, petru a nu-ţi descumpăni prejudecăţile şi a nu-ţi hrăni bătrâneasca suspiciune. Prejudecăţi, zic, fiindcă până atunci nu mă gândisem niciodată că tocmai teatrul s-ar putea angaja convingător în etalarea coşmarului comunist, în ilustrarea traumelor ceauşismului. Ei bine, piesa lui Macrinici – în cruda ei nuditate cvasi-expresionistă – mi-a dovedit că, totuşi, forţa sugestiei şi abilitatea parabolei pot suplini aluviunea documentară, etajările epicului şi autenticitatea memorialisticii. (Dan C. MIHĂILESCU, ”Omul care aduce cartea”)

Dând la o parte bariera inhibiției în fața a ceea ce a însemnat sistemul opresiv din România înainte de ’89, descindem într-o densitate poetică dureroasă despre frumusețile patriei clișeizate, despre arcada sarcastică a îngrădirii libertăților, a vorbelor spuse în șoaptă. Viețuirea e văzută prin ochii fetiței Ela într-un atlas cu frumusețile țării. O viață artificială, în care comunicarea a fost pusă la zid. Ea, Ela, El își extrag seva dintr-un dosar de securitate. Sunt “prototipuri” ale unei perioade întunecate din istoria noastră, destine care vor supraviețui grație arhivelor recuperate.

E mizanscena unui cămin care a fost dislocat și care nu își găsește salvarea. Profesia tatălui e văzută  de  Ela  ca una fericită, fragmentele umane găsite sub dulap fiind dovada “împrietenirii” tatălui ei cu “atlasul de anatomie”. Saltul de la copilărie la maturitate e unul instantaneu. Balansul e pe muchie de cuțit. Teroarea prezentă în imaginar ia formă concretă, stopând orice aspirație la fericire. Inocența nu poate fi răpusă însă, rămânând ascunsă într-un colțișor mereu asaltat de cruzimea neiertătoare a realității. (Ana Liliana ILEA)

Bilete online


Parteneri media
   
Abonare la Newsletter
Abonare

Creeat de Altersoft