Imagini

---

MAIDANUL CU DRAGOSTE de G.M.-Zamfirescu

SUFLETE_CU_RUFELE_MURDARE

Dramatizare și regie: Andrei Mihalache

Decor: Alexandru Radu

Costume: Wilhelmina Kuron Bekesi

-------------------

Distribuția:

Iacov – Stelian Roșian

Fana – Alina Negrău

Mama – Carmen Frățilă

Tatăl – Ciprian Vultur

Safta – Andreea Mocan

Gore – Cătălin Mareș

Domnica – Alexandra Odoroagă

Mădălina – Lucia Maria Racșan

Fane – Sorin Oros

Tănăsică – Tibor Székely

Copiii - Sara Văran, Cezar Gardoș

------------------- 
Mulțumiri școlii de balet AURORA
------------------- 
Regia tehnică: Cristian Rudăreanu
Sufleur: Yvette Princz
Sunet: Vlad Giurge 
Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan
-------------------
Avanpremiera: 13 octombrie 2023, Sala Studio
Premiera: 19 noiembrie 2023, Sala Studio
-------------------
Durata spectacolului: 1h, 20 min. (fără pauză)
-------------------

„Sătmăreanul” George Mihail Zamfirescu (sătmărean măcar pentru că acum exact 100 de ani a înființat în Satu Mare „Societatea pentru teatrul și cultura românească”) a fost un Caragiale tandru și trist. În „Maidanul cu dragoste” ne arată – plin de empatie – imaginea nefardată, sau fardată prost de o mână nedibace, cu cosmetice uscate, într-o oglindă spartă, a sărăciei, simplității și efemerității umane... Ne dezvăluie tainele unei specii ciudate de oameni: țăranii rătăciți în migrațiune sau bejenie la marginile marilor orașe, rămași – nici cai, nici măgari – înțepeniți între carul cu boi și tramvaiul electric, cu papucii pe pragul clasei, care nu mai bagă gunoiul sub preș, ci sub carpete cu motive orientale și care trec bariera periferiei doar ca să meargă la muncă, dar nu s-ar întoarce, pentru nimic în lume, la coarnele plugului, pentru că – zic ei: „am dat vieții un dos de palmă peste gură!”.

Și totuși în această lume mizeră și fără orizont există credință, reguli de onoare, urme de înțelepciune și – mai ales – speranța că măcar copiii, adolescenții, nevinovații – neatinși încă de virusul renunțării – vor evada dincolo de barierele mahalalei. Din păcate, mahalaua orizontală de acum 90 de ani (romanul apare în 1933), fără vârfuri, ca un cer greu, căzut peste cocioabele fără etaj, din care nu poți să-ți ridici nici capul nici soarta, a „evoluat” într-o mahala verticală și, mai ales, interioară... Ba chiar într-o mahala virtuală, la un „like” distanță de o lume corect alfabetizată și cu unghiile sufletului curate... Dâmbovița – altfel un râu respectabil, cu o peșteră drăguță și o vale interesantă – a devenit, din cauza oamenilor, expresia superficialității și a lipsei de cuvânt...

În ce ne privește, am încercat să ne facem datoria de epigoni și am alcătuit, din cele peste 500 de pagini ale romanului, o oră și un pic de viață scenică personajelor din „Maidanul cu dragoste”

Andrei Mihalache

-------------------
La 13 octombrie 2023 se împlinesc 125 de ani de la nașterea dramaturgului, prozatorului, poetului, publicistului și traducătorului George Mihail-Zamfirescu (1898-1939).

Născut la București, în familia unui tâmplar, autorul celebrei piese „Domnișoara Nastasia” (1927) sau al „dipticului” romanesc „Maidanul cu dragoste” (1933) a locuit la Satu Mare între 1922 și 1924, lucrând ca funcționar la Asigurările Sociale. În paralel, a desfășurat o importantă activitate culturală, punând bazele unui cerc de teatru și întemeind revistele Săgeata și Icoane maramureșene. De asemenea, debutul său în volum s-a petrecut în orașul de pe Someș, unde a publicat culegerea de proză scurtă Flamura albă (1924).

-------------------

Datorită activității lui marcante, dar și legăturii cu orașul nostru, pentru a comemora acest imens om de teatru, scriitor, dramaturg și eseist, vă propunem să-l descoperim împreună pe George Mihail-Zamfirescu și să-i descoasem viața și existența până ajungem la prietenul Gemi, la omul simplu care a trăit aproape toată viața lui în mahala și sărăcie și care a murit în numele celui mai important principiu care l-a ghidat în viață și pe care a încercat să-l spună neîncetat prin opera lui: iubirea de oameni.

𝑫𝒆 𝒍𝒂 𝒁𝒂𝒎𝒇𝒊𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖 𝒍𝒂 𝑮𝒆𝒎𝒊 (I)
𝑫𝒆 𝒍𝒂 𝒁𝒂𝒎𝒇𝒊𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖 𝒍𝒂 𝑮𝒆𝒎𝒊 – nașterea unui scriitor (II)
𝑫𝒆 𝒍𝒂 𝒁𝒂𝒎𝒇𝒊𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖 𝒍𝒂 𝑮𝒆𝒎𝒊 – perioada sătmăreană (III)
𝐃𝐞 𝐥𝐚 𝐙𝐚𝐦𝐟𝐢𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮 𝐥𝐚 𝐆𝐞𝐦𝐢 – 𝑀𝑎𝑖𝑑𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒 (IV) 
𝐃𝐞 𝐥𝐚 𝐙𝐚𝐦𝐟𝐢𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮 𝐥𝐚 𝐆𝐞𝐦𝐢 – 𝐷𝑜𝑚𝑛𝑖𝑠̦𝑜𝑎𝑟𝑎 𝑁𝑎𝑠𝑡𝑎𝑠𝑖𝑎 (V) 
𝑫𝒆 𝒍𝒂 𝒁𝒂𝒎𝒇𝒊𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖 𝒍𝒂 𝑮𝒆𝒎𝒊 – teatrul și teatrologul (VI) 
𝑫𝒆 𝒍𝒂 𝒁𝒂𝒎𝒇𝒊𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖 𝒍𝒂 𝑮𝒆𝒎𝒊 – familia (VII) 
𝑫𝒆 𝒍𝒂 𝒁𝒂𝒎𝒇𝒊𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖 𝒍𝒂 𝑮𝒆𝒎𝒊 – ultimii ani de viață și moartea (VIII) 


CRONICI:
Cu dragoste despre Maidanul cu dragoste 
Adrian Țion
aprilie 2024

Un spațiu tocmai potrivit pentru implementarea ideilor sale regizorale a găsit Andrei Mihalache în vederea dramatizării romanului Maidanul cu dragoste scris de George Mihail-Zamfirescu în 1933. Sala studio a Teatrului de Nord aranjată altfel, cu scaunele pentru spectatori repartizate în patru laterale, cu elementele de decor amplasate în patru colțuri. Pentru a cuprinde la mijloc un perimetru intim înscris într-un cerc al întâlnirilor propice confruntărilor dintre personaje. Cvadratura cercului miraculos, cu dezbatere nesoluționată, e sugerată doar duios sentimental ca atmosferă poetizantă a unei lumi apuse, ridicată firesc din filele cărții. Un pat simplu și o icoană pe perete într-un colț, ferestre mici cu sticla murdărită, uși înguste în alt colț, o bancă primitivă așezată în fața casei și nelipsita masă a cârciumii în alt colț. O lămpiță cu petrol cu flacăra tremurândă, ghetele unui om ce merge la muncă scoase afară din casă, țoiul și păhăruțele din care beau deopotrivă bărbații și femeile. Peste toate, lumina chioară a mahalalei. Sala studio astfel aranjată de scenograful Alexandru Radu a lăsat suficient loc liber inventivităților regizorale. Nu puține. A extrage esența dintr-un roman de peste 500 de pagini nu este o treabă chiar așa de simplă. Dar când o faci cu dragoste, îți iese. Lui Andrei Mihalache i-a ieșit un "maidan cu dragoste" de aproximativ o oră, populat cu personaje pitorești, adevărate tipuri umane specifice acestui mediu arid, promiscuu, în sufletele cărora sălășluiește bunul simț, omenia, dragostea. Îmbrăcate în vestimentație adecvată de Wilhelmina Kuron Bekesi, personajele înmiresmează aerul vetust al periferiei cu farmecul ei de odinioară, universul copilăriei scriitorului purtat / păstrat pretutindeni în suflet de George Mihail-Zamfirescu, devenit pentru puțin timp și sătmărean. Conexiunea spirituală între regizorul evocator și această lume periferică trebuie semnalată de la bun început. Ea face ca înscenarea să pară credibilă și în mare măsură adorabilă, nostalgică, înainte să ne dăm seama că este vorba despre un mecanism profesional de rutină. 

N-aș spune că romanul lui George Mihail-Zamfirescu, dramatizat de Andrei Mihalache într-un spectacol predispus nostalgiilor, prezintă viața unor oameni învinși de o soartă nedreaptă, cum au încercat să motiveze criticii literari din vremea "comunistă". În interbelic a existat sărăcie, a existat exploatare, în comunism nu va mai exista, clamau ei... și s-au folosit de opera lui "Gemi Zamfirescu" pentru a exemplifica răul social zugrăvit în paginile narațiunii. Azi, prin lectura propusă de regizor, mi se pare mai degrabă o oglindă veridică a unei lumi adormite în memorie. Despre această lume în amurgire nu se poate vorbi, scrie, regiza altfel decât cu dragoste. 

https://agenda.liternet.ro/articol/28655/Adrian-Tion/Cu-dragoste-despre-Maidanul-cu-dragoste.html

 

Claudiu Groza
TRIBUNA • nr. 522 • 1-15 iunie 2024
O companie teatrală de top: SM55

Atmosfera scrierilor lui G.M. Zamfirescu m-a cucerit la lectură, iar dramatizarea lui Andrei Mihalache a Maidanului cu dragoste a recreat exact aceeași atmosferă, într-un spectacol plin de farmec, nostalgie, elegiac, nițel trist și șăgalnic, exact cum scria Gemi acum vreo sută de ani.

Confesiunea rememorativă a copilăriei și adolescenței eroului, într-un colț de mahala muncitorească, cu o populație pestriță, cu oameni buni și răi, convulsii domestice, izbucniri pasionale, griji și bucurii mărunte de tot, a fost surprinsă de regizor într-un spectacol pitoresc și prin decupajul textului, și prin jocul actoricesc, și prin scenografie.

Jucat în studioul Teatrului de Nord, Maidanul... a fost conceput de scenograful Alexandru M. Radu ca un spațiu comprimat, de ulicioare simbolice și căsuțe miniaturale, în ferestrele cărora se ițesc mereu figurile locatarilor ce privesc răspântia unde are loc viața cartierului. O cârciumă cu două mese într-un colț, un dormitor cvasi-rustic într-altul (cu poza scenografului însuși ca „strămoș” al personajelor) – cam ăsta e spațiul de joc ce reușește să figureze o întreagă lume. Costumele Wilhelminei Kuron Bekesi dau savoare și culoare acestei lumi, cu rochiile și dantelăriile damelor, salopetele, costumele cadrilate sau ghetele butucănoase ale domnilor. 

Calm, ritmat, așezat, aș zice, dar fără să lungească tempoul au jucat actorii, în cheia aceea realistă evergreen care pune în valoare un text bine scris. Stelian Roșian a fost Iacov, naratorul plin de aplomb și elegie al poveștii; Alina Negrău – Fana, sufletul său pereche din copilăria prezentată și ea din frânturi, cu Tatăl (Ciprian Vultur) istovit de muncă și Mama (Carmen Frățilă) îngrijind casa, bărbatul și pruncul (Cezar Gardoș și Sara Văran au fost Iacov și Fana copii). Lor li se adaugă o întreagă galerie de figuri ale mahalalei, de la țigănci cu gura spurcată sau domnișoare cu vise de emancipare la bărbați pasionali și fanți de cartier (Andreea Mocan, Cătălin Mareș, Alexandra Odoroagă, Lucia Maria Racșan, Sorin Oros, Tibor Székely).

Iar povestea ni se spune ca și când ne-am întoarce în timp, în lumea lui Gemi, într-un spectacol proaspăt, plin, cuminte și atrăgător ca un tablou de epocă pe care nu te saturi să-l privești. Cam așa a fost Maidanul cu dragoste.