Imagini

---

STAGIUNEA 2013 - 2014

PREMIERĂ NAȚIONALĂ

 

spectacol realizat în colaborare cu Asociația Culturală JAD

 

Decor și costume  Alexandru Radu 

Regia artistică  Andrei Mihalache

 

Distribuţia:

MANOLE - Stelian Roşian

MARA - Gabriela Dorgai

VODĂ - Dorin C. Zachei / Radu Botar

MOȘUL - Ciprian Vultur

IRONIM - Vlad Mureșan

PĂRINTELE AGATON - Tibor Székely

JUDECĂTORUL - Vasile Blaga / Andrei Stan

POLIȚISTUL - Sergiu Tăbăcaru

SOLUL - Vlad Chico

BUFONUL - Lidia Cuteanu / Alexandra Odoroagă

VOCEA 1 - Cristian Iorga / Cosmin Domnișan

VOCEA 2 - Tibor Székely

VOCEA 3 - Carol Erdös

 

și: László  Pfeiffer, Iuliu Kecskés, Marius Bîte, Ioan Danciu, Marius Roman, Cosmin Chiorean, Margareta Ardelean, Botos Enikő, Adriana Crișan, Biró Erika, Dorel Iurcencu

 

Regia tehnică - Dorel Iurcencu

Sufleur – Viorica Botar

Sunet - Szátvári Csaba, Békesi Robert

Lumini - Mihai Zima, Ioan Dindiligan, Ioan Iluță

 

Meşterul Manole... pleacă de la legenda ştiută, dar el o ia, ca noi toţi, pe drumul spre Europa. Biserica e desigur o metaforă sau, dacă vreţi, drumul nostru spre lumea capitalistă. Un drum care a început cu distrugeri, cu furturi fără sfârşit, cu retrocedări cumplite ce s-au întors împotriva omului și a ţării. În anul 2001, când am terminat piesa, aveam oarecari îndoieli că ea îşi va păstra actualitatea, că va mai interesa publicul. Azi e, din păcate, mai actuală ca atunci. Satira, critica din piesă nu s-au stins, nu s-au estompat, dimpotrivă, au crescut cumplit datorită... faptelor zilelor noastre. Aş vrea să amintesc că un sat cu case şi oameni şi pământ de pe lângă Arad a fost retrocedat unui grof, aşa zis fost, prin veacuri, proprietar. La Cluj a fost retrocedat o parte din cartierul Mănăştur. Ce vor face oamenii? Dar cei împroprietăriți?! Doamne, ce balamuc se arată!

Meşterul Manole... e o comedie tragică despre prezentul nos­tru, despre aşa-zisul drum spre Europa pe care ne chinuim în loc să trăim. Căutăm mereu fel de fel de drumuri, NU şi pe acela ce duce spre noi înşine... Cel de Sus a greşit pe ici pe colo, dând câtorva din univers putere, iar celor mulţi doar democraţie!! Noi, toţi, simţim din plin acest adevăr.

Viorel Cacoveanu

 

 

Din Jurnalul unui Manole contemporan

A lua mereu lucrurile de la capăt nu duce neapărat la terminarea lor, ci - mai degrabă - îți grăbește sfârșitul.

Mitul cu ”ce se durează ziua se surpă noaptea” nu mai este azi destinul geniului constructor, ci destinul unei societăți, iar Manole, prăbușindu-se cu aripile de șindrilă de pe turla bisericii, nu te mai duce cu gândul la Icar ci la îngerul căzut. El nu și-ar mai putea convinge ”meșterii mari pe care îi și întrece” să-l urmeze, tocmai pentru că îi întrece. Nu își mai zidește soția, ci o convinge. Și, în general, nu mai construiește monumente fără pereche, ci se mulțumește să fie zilier la negru pe șantierele Europei. De ce s-ar transforma în fântână cineva care n-are după ce bea apă?

Andrei Mihalache