NEBUNUL ȘI CĂLUGĂRIȚA de Stanisław Ignacy Witkiewicz

Regia artistică: Vadas Lászlo

Scenografia: Albert Alpár

Dramaturg: Maria Chirilă 

Distribuția:

Ciprian Vultur

Roxana Fânață

Stelian Roșian 

Alina Negrău

Cătălin Mareș

Radu Botar

Tibor Székely

Cristian But

Narcis Bliderean/Sergiu Tăbăcaru
 

Regia tehnică: Enikő Botos

Sufleur: Yvette Princz

Lumini: Călin Mocan, Ioan Iluță

Sunet: Vlad Giurge 


Data premierei: 4 februarie 2018 - Sala Studio

Durata spectacolului: 1 h

Stanisłav Ignacy Witkiewicz - scriitor, dramaturg, poet, pictor, filosof şi critic de artă, este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai mişcării culturale poloneze din secolul XX, a cărui viziune inovatoare reprezintă un centru de interes constant pentru noile generaţii de artişti.

Supranumit de către Witold Gombrowiz unul dintre cei trei muşchetari ai avangardei poloneze interbelice (alături de Bruno Schulz şi Gombrowicz însuşi), Witkiewicz şi-a construit propria lui viziune asupra lumii, convins fiind de inevitabilitatea unei revoluţii sociale, revoluţie pe care însă o numea ca fiind catastrofică.

Pentru Witkiewicz, singura modalitatea de a alina anxietatea provocată de sentimentul metafizic al stranietăţii existenţiale  este arta, a cărei manifestare reprezintă o formă pură, al cărei conţinut este pur accidental. Întreaga sa activitate artistică reprezintă o reflexie a acestor concepte filosofice, iar operele sale dramatice sunt martori ai unităţii dintre propriile teorii şi punerea lor în practică.

Piesa Nebunul şi călugăriţa sau Nu există rău care să nu se preschimbe într-un rău şi mai mare, scrisă în 1923, are drept erou o figură clasică pentru Witkiewicz: un poet aclamat, aflat într-un cămin psihiatric, a cărui voce este anihilată de autorităţile absurde ale birocraţiei ştiinţifice şi ale bisericii. Pentru Witkiewicz este irelevant dacă poetul este un vizionar sau un impostor; conform propriilor convingeri, orice impuls artistic se manifestă inevitabil la graniţa nebuniei. Odată cu declinul religiei şi al filosofiei, arta rămâne singurul mecanism de adaptare la propria condiţie. Piesa în sine reprezintă o monografie simplificată a unei lumi aflate în derivă, exemplificând absurditatea unei presupuse evoluţii al cărei punct culminant este reprezentat de sfârşitul umanităţii. Nebunul şi călugăriţa este un manifest, o concluzie sumbră a unei analize minuţioase a trecutului, prezentului, dar şi a viitorului societăţii, care în viziunea autorului poate fi prezis cu uşurinţă prin simpla analizare a evenimentelor trecute. 

Cronici:

Nebunia normativă - Virginia Paraschiv, Porțile Nordului
http://centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net/archives/4862

Nebunia și ucigașii de suflete - Mircea Morariu, adevărul.ro
http://adevarul.ro/cultura/teatru/nebunia-siucigasii-suflete-1_5a7befbddf52022f754fd1b1/index.html

“Nebunul şi călugăriţa” sau viaţa ca un ring al complexelor - Vasile Andreica, Informația zilei
http://www.informatia-zilei.ro/sm/nebunul-si-calugarita-sau-viata-ca-un-ring-al-complexelor/

Nebunul si calugarita – Opinie LaTeatru.EU, Emil Călinescu
https://lateatru.eu/nebunul-si-calugarita-teatrul-de-nord-din-satu-mare/