
parodie muzicală









STAGIUNEA 2006 - 2007
ZIS ŞI... FĂCUT
parodie şi pantomimă pe texte de muzică uşoară
cu proză umoristică de Cornel Udrea şi Ion Cepoi
Sunet şi ilustraţie muzicală Robert Costea
Negative muzicale Ovidiu Horneac
Coregrafia Gabriela Tănase
Decor şi costume Alexandru Radu
Regia artistică Andrei Mihalache
Distribuţia:
Vasile Blaga
Cosmin Brehuţă
Mădălina Ciobănuc
Cristian Dan
Aurora Demeter
Cosmin Domnişan
Carol Erdos
Carmen Frăţilă
Marcel Mirea
Dana Moisuc
Alina Negrău
Daniela Grad
Radu Sas
Adriana Schvartzkopf
Anca Similar
Ion Tifor
Livia Ungureanu
Adriana Vaida
Ciprian Vultur
Sunet – Robert Costea
Lumini – Mihai Zima, Ioan Dindiligan
Sufleur – Lucia Răcşan
Regia tehnică – Dorel Iurcencu
Se spune „să râzi din toţi bojocii”, „să mori de râs”, se spune „umor negru” atunci când apare politichia hazoasă, adică atunci când unii râd de ceilalţi şi alţii se fac „de tot râsul”, până ce noi, cei sărmani „râdem cu... lacrimi”. Când românul spune „ce bine m-am râs” înseamnă că a râs de el însuşi? Nu ştiu. Îmi place însă zisa „râzi ca prostul”, fiindcă înseamnă că insul n-a înţeles despre ce e vorba.
Râsul azvârle o ancoră de chihlimbar în trupul Timpului. Dacii, spun istoricii, mureau râzând. Într-adevăr, râsul poate îndulci lumina înserării. Când un om râde înseninându-se, i se deschide în suflet de-o poveste.
Lungul drum al nemuririi, azi, împrumută foarte rar chipul veseliei. Veselia asta ne face pe toţi mai naivi, dacă prin a fi naiv înţelegi să râzi întâi de tine şi mai apoi de alţii.
Credem că explicându-ne râzând, exprimăm, într-un fel, umanitatea. E mult, poate prea mult, însă al naibii de frumos. (Ioan Gavrilaş)